Razboiul dintre Statele Unite si Iran risca sa lase in urma o mostenire politica dificila pentru Washington: relatii mai fragile cu aliati importanti din Europa, Orientul Mijlociu si Indo-Pacific, comenteaza Reuters. Deciziile si declaratiile lui Donald Trump din timpul conflictului, ajuns la 10 saptamani, au alimentat indoieli privind credibilitatea SUA intr-o viitoare criza internationala.
Aliatii SUA isi reevalueaza relatia cu Washingtonul
Razboiul cu Iranul a redeschis o tema mai veche pentru partenerii Statelor Unite: cat de previzibil mai este Washingtonul intr-o criza majora. De la revenirea lui Donald Trump la Casa Alba, mai multe guverne aliate au privit cu ingrijorare modul in care presedintele american ia decizii in dosare sensibile.
Temerea principala este ca Statele Unite ar putea deveni un partener mai greu de anticipat, mai ales atunci cand interesele imediate ale administratiei de la Washington intra in conflict cu calculele strategice ale aliatilor. Aceasta neliniste nu se limiteaza la Europa. Ea este resimtita si in Orientul Mijlociu, dar si in Asia, unde securitatea regionala depinde in mare masura de credibilitatea garantiilor americane.
Unii parteneri traditionali ai SUA au inceput deja sa caute modalitati de a reduce riscurile. Asta nu inseamna o ruptura imediata de Washington, ci mai degraba o incercare de a construi alternative, de a diversifica parteneriatele si de a nu mai depinde atat de mult de o singura putere.
In acelasi timp, rivali strategici precum China si Rusia urmaresc atent situatia. Pentru aceste state, fisurile aparute intre Statele Unite si aliatii lor pot deveni oportunitati politice, economice si militare.
Europa, prinsa intre dependenta si neincredere
Cele mai vizibile tensiuni au aparut in relatia dintre Trump si liderii europeni. Momentul care a accentuat ruptura a fost decizia Statelor Unite de a se alatura Israelului in atacarea Iranului, pe 28 februarie. Trump a justificat actiunea prin afirmatia ca Teheranul era aproape de dezvoltarea unei arme nucleare, fara a prezenta dovezi.
Riposta Iranului, inclusiv inchiderea Stramtorii Ormuz, a provocat un soc energetic global. Europa a fost printre regiunile afectate direct, desi liderii europeni nu isi dorisera un astfel de razboi. Cresterea presiunii asupra pietelor energetice a facut ca deciziile luate la Washington sa fie resimtite rapid in economiile europene.
Relatia era deja tensionata inainte de escaladarea din Iran. Trump isi nelinistise aliatii prin tarife vamale dure, prin insistentele legate de Groenlanda si prin reducerea ajutorului militar destinat Ucrainei. In acest context, razboiul cu Iranul nu a facut decat sa adanceasca neincrederea.
Un alt episod sensibil a fost decizia anuntata de Trump privind retragerea a 5.000 dintre cei 36.400 de militari americani stationati in Germania. Masura a venit dupa ce cancelarul Friedrich Merz a afirmat public ca iranienii umilesc Statele Unite. Ulterior, Pentagonul a anulat si o desfasurare planificata de rachete de croaziera Tomahawk in Germania.
Trump a transmis ca ia in calcul inclusiv reducerea prezentei militare americane din Italia si Spania, tari ale caror conduceri au avut pozitii divergente fata de razboi. In paralel, presedintele american a criticat aliatii pentru ceea ce el considera a fi un sprijin insuficient acordat operatiunilor SUA impotriva Iranului.
NATO, sub presiunea declaratiilor lui Trump
Una dintre cele mai delicate teme este viitorul NATO. Trump a exprimat de mai multe ori indoieli privind rolul Statelor Unite in alianta, iar razboiul cu Iranul a readus in discutie clauza de aparare reciproca prevazuta de articolul 5.
Sugestiile potrivit carora Washingtonul ar putea sa nu mai fie obligat sa isi respecte angajamentele fata de aliatii care nu sustin suficient politica americana au provocat ingrijorare. Pentru statele europene, mai ales pentru cele aflate in proximitatea Rusiei, garantia americana ramane o componenta esentiala a securitatii.
Purtatoarea de cuvant a Casei Albe, Anna Kelly, a sustinut ca Trump si-a exprimat clar nemultumirea fata de NATO si fata de alti aliati. Ea a invocat si faptul ca unele guverne europene au respins cereri privind folosirea bazelor militare de pe teritoriul lor in operatiunile legate de Iran.
In acelasi timp, administratia de la Washington sustine ca Trump a consolidat pozitia Americii pe scena internationala si ca nu va accepta ca Statele Unite sa fie tratate incorect de aliati. Aceasta abordare arata, insa, cat de mult s-a schimbat limbajul relatiei transatlantice: cooperarea este tot mai des discutata in termeni de costuri, datorii si reciprocitate imediata.
Au existat si episoade directe de tensiune cu Londra. Trump l-a ridiculizat anterior pe premierul britanic Keir Starmer, afirmand ca nu este „un Winston Churchill”, si a amenintat cu impunerea unei taxe vamale mari asupra importurilor din Marea Britanie.
Europa cauta solutii proprii
In fata presiunilor venite de la Washington, guvernele europene incearca sa accelereze cooperarea intre ele. Una dintre directiile principale este cresterea capacitatii proprii de aparare si dezvoltarea comuna a unor sisteme de armament, pentru a reduce dependenta de Statele Unite.
Aceasta tranzitie nu poate avea loc rapid. Europa ramane dependenta de SUA in domenii importante, mai ales in ceea ce priveste descurajarea strategica in fata unui posibil atac rusesc. Chiar si asa, mesajul transmis de Trump a fost interpretat ca un avertisment: Europa trebuie sa isi asume mai mult din propria securitate.
Un diplomat european a descris amenintarile lui Trump ca pe un semnal clar pentru investitii mai mari in aparare. Totusi, liderii europeni par sa se adapteze temporar situatiei, constienti ca au optiuni limitate pe termen scurt.
Unii oficiali europeni au incercat sa ii reaminteasca discret lui Trump ca multe state permit deja folosirea bazelor si spatiului aerian de catre fortele americane in campania impotriva Iranului. In acelasi timp, liderii europeni par mai putin dispusi decat in trecut sa evite criticile directe.
Jeff Rathke, presedintele Institutului Americano-German de la Universitatea Johns Hopkins, a observat ca Friedrich Merz nu mai incearca sa isi ascunda evaluarea critica asupra situatiei in care au intrat Statele Unite.
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a transmis totusi un mesaj mai temperat, sustinand ca nu este cazul de panica atat timp cat Europa isi respecta promisiunea de a creste cheltuielile militare, o cerinta formulata de multa vreme de Trump.
Neliniste in Golf si in Asia
Tensiunile nu se limiteaza la Europa. In Orientul Mijlociu, statele din Golf privesc cu ingrijorare modul in care Washingtonul gestioneaza razboiul. Atacurile lansate de Iran impotriva Emiratelor Arabe Unite, un aliat apropiat al SUA, au provocat neliniste suplimentara.
Trump a minimalizat un atac care a incendiat portul petrolier Fujairah si a determinat autoritatile sa inchida scolile. Chiar si dupa alte atacuri, presedintele american a insistat ca armistitiul de o luna se mentine.
Pentru partenerii din Golf, dilema este complicata. Desi s-au aliniat cu Washingtonul in semn de solidaritate, unii se tem ca Trump ar putea ajunge la un acord care sa ii lase in continuare expusi in fata Iranului.
In Asia, razboiul a produs anxietate mai ales in randul statelor dependente de petrolul transportat prin Stramtoarea Ormuz. Japonia si Coreea de Sud erau deja ingrijorate de tarifele impuse de Trump si de atitudinea lui fata de aliantele traditionale.
Takeshi Iwaya, fost ministru de externe al Japoniei la inceputul celui de-al doilea mandat al lui Trump, a avertizat ca scaderea increderii si respectului fata de Statele Unite poate avea efecte de durata asupra regiunii. La randul sau, Yasutoshi Nishimura, fost ministru japonez al comertului, a sustinut ca Tokyo trebuie sa isi intareasca legaturile cu alte puteri medii, precum Marea Britanie, Canada, Australia si statele europene.
Rusia si China privesc atent slabiciunile americane
Rusia si China, aliati traditionali ai Iranului, nu au intervenit decisiv in conflict, dar urmaresc evolutiile. Analistii avertizeaza ca folosirea fortei de catre Trump intr-un razboi considerat nenecesar de criticii sai ar putea incuraja Moscova si Beijingul sa adopte, la randul lor, tactici mai dure fata de vecini.
Rusia a avut de castigat din cresterea preturilor la petrol si gaze naturale. In plus, atentia SUA si a Europei a fost distrasa de la razboiul din Ucraina, ceea ce reprezinta un avantaj strategic pentru Moscova.
China a fost afectata de perturbarea aprovizionarii cu energie, dar a putut observa cum Statele Unite au fost nevoite sa mute resurse militare din Indo-Pacific in Orientul Mijlociu. Beijingul a urmarit si modul in care fortele americane au fost puse sub presiune de tactici asimetrice, inclusiv drone ieftine.
In plan diplomatic, China incearca sa se prezinte drept un partener global mai stabil decat Trump. Totusi, Victoria Coates, fost consilier adjunct pentru securitate nationala in primul mandat al lui Trump, considera ca Beijingului ii va fi greu sa foloseasca razboiul ca argument major, deoarece nu a fost un sprijin puternic pentru Iran in timpul crizei.
Razboiul poate avea, astfel, un efect mai larg decat cel militar. El testeaza nu doar capacitatea Statelor Unite de a gestiona o criza, ci si increderea aliatilor in directia politica a Washingtonului. Pentru multe capitale aliate, intrebarea nu mai este doar cum se va incheia conflictul cu Iranul, ci ce fel de partener va fi America dupa el.
