Ministerul Energiei a publicat marti seara proiectul unei Ordonante de urgenta care stabileste masurile aplicabile in perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027, dupa expirarea schemei de sprijin pentru gazele naturale.
Documentul propune un mecanism prin care consumatorii casnici si producatorii de energie termica pentru populatie sa fie protejati printr-o formula de pret final construita din mai multe componente, in timp ce producatorii interni ar urma sa fie obligati sa livreze anumite cantitati la un pret fix, de 110 lei/MWh, catre furnizori si catre producatori de energie termica ce cumpara direct. Proiectul a fost pus in dezbatere publica de Ministerul Energiei.
Ce se schimba de la 1 aprilie 2026
Potrivit initiatorilor, la 31 martie 2026 inceteaza aplicabilitatea masurilor temporare de sprijin stabilite prin Ordonanta de urgenta nr. 6/2025, care a reglementat, intre altele, sprijinul pentru clientii finali din piata gazelor naturale in perioada 1 aprilie 2025 – 31 martie 2026. Odata cu acest termen, Guvernul incearca sa evite o trecere brusca la liberalizarea completa, motiv pentru care propune o etapa intermediara, valabila un an, in care protectia sa continue, dar intr-o forma recalibrata.
Proiectul ordonantei are ca obiectiv declarat continuarea protejarii consumatorilor casnici pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027 si o trecere treptata catre o piata liberalizata, tocmai pentru a preveni socuri de pret care ar putea amplifica saracia energetica.
Cum ar urma sa fie calculat pretul final la factura
Textul proiectului descrie structura pretului final facturat de furnizorii de gaze naturale clientilor casnici si, separat, producatorilor de energie termica, dar doar pentru cantitatea de gaze folosita la producerea energiei termice destinata consumului populatiei (in centrale de cogenerare si centrale termice). Pretul final ar urma sa fie stabilit de fiecare furnizor ca o suma de componente.
In aceasta formula intra componenta de achizitie (definita in actul normativ), componenta de furnizare, tarifele reglementate sau stabilite conform reglementarilor ANRE pentru distributie si transport (cu unele exceptii si particularitati legate de ce este inclus deja in componenta de achizitie), tarifele de acces la conductele din amonte acolo unde este cazul, precum si TVA si accize. In esenta, proiectul propune ca pretul din factura sa fie rezultatul unui „cos” de costuri, nu o simpla valoare unica impusa administrativ in toate situatiile.
O astfel de abordare urmareste sa pastreze o logica de piata in interiorul unui cadru de protectie. Furnizorul ramane cel care factureaza, dar este obligat sa se incadreze intr-un mecanism de calcul care tine cont de costul achizitiei, de costurile reglementate ale retelelor si de taxele aplicabile.
Obligatia impusa producatorilor: 110 lei/MWh pentru anumite cantitati
Elementul central al proiectului este obligatia impusa producatorilor de gaze naturale care produc intern (onshore si/sau offshore) si care vand gaze: in perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027, acestia ar urma sa livreze, la pretul de 110 lei/MWh, cantitatile necesare catre furnizori si catre producatorii de energie termica ce au optat sa cumpere direct de la producator (denumiti in proiect PET client direct).
Textul precizeaza si ordinea de prioritate a livrarilor. In prima parte a intervalului, intre 1 aprilie si 31 octombrie 2026, prioritatea este constituirea stocurilor minime necesare pentru sezonul rece, pentru consumul clientilor casnici in perioada 1 noiembrie 2026 – 31 martie 2027. Tot in aceeasi fereastra (1 aprilie – 31 octombrie 2026) este mentionat necesarul pentru producatorii de energie termica si pentru PET client direct, raportat la o anexa din actul normativ.
Apoi, pe parcursul intregii perioade 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027, livrarile vizeaza si necesarul pentru consumul curent al clientilor casnici, iar pentru intervalul 1 noiembrie 2026 – 31 martie 2027 se stabileste si necesarul de gaze pentru consumul curent al producatorilor de energie termica si al PET client direct.
Pe scurt, proiectul incearca sa controleze doua momente sensibile: pregatirea stocurilor pentru iarna si asigurarea alimentarii curente, astfel incat consumatorii casnici si sistemele de incalzire pentru populatie sa nu fie expuse unor variatii bruste ale pretului sau ale disponibilitatii.
Redevente si regimul fiscal pentru cantitatile livrate la pret fix
Proiectul include si precizari privind modul de stabilire a redeventei pentru cantitatile vandute la pretul de 110 lei/MWh, mentionand ca aceasta ar urma sa fie stabilita prin ordin al presedintelui autoritatii competente in domeniul minier, petrolier si al stocarii geologice a dioxidului de carbon.
De asemenea, textul prevede exceptarea acestor cantitati de la aplicarea unor prevederi fiscale, inclusiv cele legate de impozitul asupra veniturilor suplimentare obtinute ca urmare a dereglementarii preturilor din sectorul gazelor naturale, precum si de la anumite prevederi din legea privind masuri necesare pentru implementarea operatiunilor petroliere in perimetre offshore si onshore de adancime.
Aceste masuri sugereaza un echilibru pe care Guvernul incearca sa il construiasca: daca impune producatorilor un pret fix pentru anumite cantitati, incearca in acelasi timp sa ajusteze modul de taxare si redeventare pentru acele volume, astfel incat mecanismul sa ramana functional.
De ce mizeaza Guvernul pe o eliminare graduala
Initiatorii proiectului argumenteaza ca ofertele afisate de furnizori pe comparatorul ANRE pentru livrari dupa 1 aprilie 2026 indica valori mai mari, cu pana la 20% peste plafonul actual, iar principalii furnizori – cei cu o cota cumulata de peste 90% in segmentul casnic – ar avea oferte cu cel putin 8% peste plafon. In aceasta logica, o liberalizare completa si brusca ar putea ridica rapid facturile, cu risc de accentuare a saraciei energetice.
Ministerul Energiei invoca si un argument de precedent: liberalizarea abrupta a pietei de energie electrica la 1 iulie 2025 ar fi avut, conform BNR, un impact direct de 2,3 puncte procentuale asupra ratei anuale a inflatiei. In acest context, initiatorii avertizeaza ca liberalizarea completa a pietei gazelor la 1 aprilie 2026 ar putea avea un efect similar nedorit.
Un alt element de context mentionat este situatia fiscala: Romania se afla in procedura de deficit excesiv, iar eliminarea mecanismului de plafonare ar genera un impact bugetar pozitiv, contribuind la consolidarea fiscal-bugetara si la reducerea presiunilor asupra bugetului de stat. Cu alte cuvinte, statul are si un interes bugetar sa reduca treptat sprijinul generalizat, dar incearca sa o faca fara sa lase consumatorii vulnerabili descoperiti.
Privirea spre 2027 si asteptarile legate de productia interna
In justificarea proiectului apare si un reper pentru anul 2027: Romania ar urma sa inceapa exploatarea resurselor de gaz din perimetrul Neptun Deep, iar acest lucru este prezentat ca un factor care ar putea aproape dubla productia interna si ar crea premise pentru cresterea lichiditatii pietei angro. In logica initiatorilor, o piata mai bine aprovizionata ar putea ajuta la stabilizarea preturilor si la o tranzitie mai fireasca catre liberalizare.
Pana atunci, proiectul ordonantei mizeaza pe un an de tranzitie, in care protectia consumatorilor casnici continua printr-un mecanism de pret si prin obligatii clare de livrare pentru producatori, cu accent pe sezonul rece si pe productia de energie termica pentru populatie.
