O echipa de cercetatori coordonata de University of Colorado Boulder a anuntat pe 26 februarie 2026 ca ghetarul Hektoria, aflat in Peninsula Antarctica de Est, a suferit cea mai rapida retragere observata in epoca moderna. In numai 60 de zile, ghetarul a pierdut aproape jumatate din masa sa de gheata si s-a retras cu aproximativ opt kilometri, un fenomen care ridica noi semne de intrebare privind stabilitatea altor ghetari antarctici.
Ce au observat cercetatorii
Datele analizate arata ca schimbarea a avut loc in 2023, intr-un interval extrem de scurt pentru un astfel de proces. Hektoria Glacier, desi nu este printre cei mai mari ghetari ai Antarcticii, a oferit cercetatorilor un exemplu clar despre cat de repede se poate produce un colaps atunci cand conditiile de la baza favorizeaza desprinderea ghetii.
Studiul, publicat in revista Nature Geoscience si prezentat si de Science Daily, explica faptul ca prabusirea accelerata a fost legata de forma reliefului aflat sub ghetar. Mai exact, gheata se sprijinea pe o suprafata de roca aproape plata, aflata sub nivelul marii. Pe masura ce ghetarul s-a subtiat, portiuni mari s-au desprins de fundul marin, au inceput sa pluteasca si, ulterior, s-au fracturat rapid.
Rolul terenului ascuns sub gheata
In cazul ghetarilor care ajung in ocean, forma terenului de dedesubt poate influenta decisiv ritmul retragerii. Unii se afla deasupra unor depresiuni adanci sau a unor formatiuni submarine neregulate, in timp ce altii stau pe suprafete intinse si netede.
Hektoria s-a aflat tocmai intr-un astfel de cadru, pe ceea ce oamenii de stiinta numesc o campie de gheata. Acest tip de baza permite unor sectoare mari sa se ridice aproape simultan atunci cand gheata pierde suficient din grosime. In acel moment, linia de contact dintre ghetarul fixat pe sol si partea care incepe sa pluteasca se poate deplasa foarte repede, iar intregul sistem devine instabil.
Cercetatorii spun ca astfel de conditii au mai fost asociate, in trecutul indepartat, cu retrageri extrem de rapide ale ghetarilor, uneori de sute de metri pe zi. Tocmai aceasta comparatie i-a ajutat sa inteleaga mai bine ceea ce s-a intamplat in Antarctica.
Cum a fost reconstruit colapsul
Pentru a urmari fenomenul, echipa a combinat imagini satelitare si alte date de teledetectie, reusind sa observe aproape in timp real succesiunea evenimentelor. Aceasta frecventa a masuratorilor a fost esentiala, deoarece schimbarile au fost atat de rapide incat ar fi putut trece neobservate in lipsa unei monitorizari dese.
In plus, au fost instalate instrumente seismice care au detectat o serie de cutremure glaciare in perioada retragerii accelerate. Aceste semnale au confirmat ca ghetarul fusese anterior bine fixat pe roca si ca desprinderea sa a fost urmata de o pierdere masiva de gheata. Practic, datele au surprins un lant de evenimente in care fisurile aparute la baza s-au conectat cu cele de la suprafata, provocand ruperea si desprinderea rapida a unor blocuri intinse.
De ce conteaza acest caz pentru viitor
Hektoria are o suprafata de aproximativ 115 mile patrate, fiind relativ mic la scara Antarcticii. Tocmai de aceea, ingrijorarea cercetatorilor nu vizeaza doar acest ghetar, ci posibilitatea ca mecanismul observat aici sa existe si in alte zone, la ghetari mult mai mari.
Sub numerosi ghetari antarctici au fost identificate suprafete similare, iar intelegerea modului in care acestea influenteaza retragerea ghetii este importanta pentru estimarea cresterii nivelului marilor. Daca un ghetar de dimensiuni mult mai mari ar intra intr-un proces asemanator, efectele s-ar putea resimti mult mai puternic la scara globala.
