Ati citit Tom Sawyer, da? E un episod acolo in care Tom e obligat sa vopseasca gardul casei. Nu-i place, toti amicii sai incep sa faca misto de el, insa reuseste sa isi convinga prietenii ca e distractiv, asa ca pana la urma acestia ajung sa faca toata treaba in locul sau. Aceasta transformare, la nivel de perceptie, din “munca” in “joaca” are un nume: the Sawyer Effect*. Cu alte cuvinte, putem ajunge sa vedem ca pe un lucru distractiv ceva pe care altii il vad ca fiind munca. E simplu si are sens, corect? Atata doar ca lucrurile se pot intampla foarte usor si in cealalta directie. Mai exact, prin aplicarea unor stimulente si recompense gresite, lucruri pe care [Citeste mai departe]
Tweet
Ar fi util, in social media dar si in afara sa, sa ne intrebam cate din valorile pe care le avem sunt ale noastre si cate sunt imprumutate. Cate dintre ideile pe care le vehiculam ca fiind ale noastre sunt, de fapt, ale noastre si cate sunt furate de la altii si internalizate? Cat de mult ne ghidam viata dupa valori pe care le-am primit “mostenire” si, mai ales, ne-am intrebat vreodata cat de valide sunt pentru noi? Ca oameni de marketing, incercand sa intelegem social media si, deci, modul in care oamenii functioneaza in acest mediu, e absolut necesar sa facem diferenta intre valori “individuale”, pe care fiecare dintre noi le avem, si valorile care apar doar in contextul [Citeste mai departe]
Tweet
. S-a discutat zilele astea si la Snow Camp si pe Twitter destul de mult despre bloggerii care scriu cu greseli gramaticale sau nu prea se inteleg cu limba romana in general. Si mai multi bloggeri, cum ar fi Nebuloasa, erau revoltati ca astfel de bloggeri sunt bagati in campanii si ca exista branduri care isi permit sa isi asocieze imaginea cu ei. I-am promis ca-i raspund la Snow Camp n-am mai apucat insa am sa o fac prin acest articol. In primul rand, ca sa fie clara pozitia: a) din cate stiu eu, Spada nu a lucrat pana acum cu bloggeri care nu scriu corect romaneste, dar asta nu fiindca dpdv business sau marketing ar fi fost gresit, ci [Citeste mai departe]
Tweet
A avea incredere in oameni (si organizatii) pe care nu-i cunosti suficient presupune asumarea unor riscuri. Unii ii spun naivitate. Mie imi place sa numesc aceasta asumare de riscuri, curaj. Cred ca oamenii curajosi sunt cei carora le e frica de mor, si totusi merg inainte. Cei care nu simt frica niciodata sunt ori inconstienti, ori au asteptari prea mici de la ei. Sigur ca e posibil ca, de multe ori, avand incredere (oarba?) sa gresim si asta sa ne coste. Insa, vorba cuiva mai destept decat mine: “If you are not willing to risk the unusual, you will have to settle for the ordinary”. Ma uitam zilele trecute pe campaniile de anul asta care, din punctul meu de vedere, [Citeste mai departe]
Tweet
Prin natura jobului pe care il avem, intelegem social media mai repede sau mai greu. Ne adaptam mai greu sau mai rapid, il adoptam sau (inca) refuzam sa o facem. Am discutat cu multi oameni despre social media si retele sociale, mai ales de cand am pornit Spada. Mare parte dintre ei sunt oameni inteligenti, multi sunt profesionisti si au atins performante in domeniul in care activeaza. Cu toate acestea, observ ca deschiderea catre social media e diferita in functie de industrie, dar mai ales in functie de pozitia pe care acestia o ocupa in companie. Si nu ma refer aici la pozitia pe verticala, de multe ori oamenii la inceput de cariera fiind mult mai deschisi decat cei care [Citeste mai departe]
Tweet
Exista doua extreme. Cea in care oamenii nu controleaza nimic si cea in care oamenii incearca sa controleze totul. In functie de extrema la care fiecare dintre noi se situeaza, trebuie sa lucram intr-o directie sau in alta, pentru a avea macar sansa de a fi fericiti. Daca ni se pare ca viata noastra e controlata de aproape oricine, numai de noi nu, avem o problema. Aici exemple sunt multe, de la angajatii carora superiorii le dicteaza pana si viata din timpul liber, pana la antreprenorii care se lasa traiti de clienti sau de peer pressure, de asteptarile pe care societatea le are de la ei. De la oamenii care nu au niciodata o parere, fiindca “parerea lor oricum nu [Citeste mai departe]
Tweet
Imi plac certitudinile si pragmatismul, desi am inceput sa inteleg, de cativa ani incoace, ca incepem sa existam cu adevarat ca oameni abia cand ajungem sa ne permitem sa renuntam la ele si sa fim in continuare okay cu noi. Ca oameni, zic, fiindca business-ul nu e tot timpul uman iar advertisingul e o industrie tare bolnava din punctul asta de vedere. E discutabil cat din vina apartine clientilor si cat tine de owner-ii de agentii sau de sistemele pe care le-au construit. Cert e ca nu-i bine. Si nu e o certitudine doar pentru mine, sunt convins, ci pentru toti oamenii din agentii care citesc articolul si care nu vor avea curajul sa comenteze sau sa dea un like. [Citeste mai departe]
Tweet
Colegii mei au spus pe rand ce inseamna pentru ei working @ Spada sau sa nu lucrezi aici si au impartasit activitatile lor de printat sau de construit turnulete. Iar fiecare dinte noi are povestea lui in spate despre cum a ajuns sa lucreze in agentia de social media. Cristi, de fiecare data imi spune o versiune noua a povestii lui. :-) Si eu am o poveste cu un motto al ei: “Lucrurile se intampla in viata cu un motiv!” Dar inainte de a inainta in poveste, voi impartasi o secventa dintr-un film in care managerul ii spune unuia dintre angajati ca vrea sa il concedieze pentru ca petrece prea mult timp in birou. Stia cat de eficient era si [Citeste mai departe]
Tweet
Existam offline si online (dupa cum spuneam) Preocuparile noastre sunt mai mult decat un “spending time”, sunt lucruri mari sau mici care ne definesc, in functie de durata si importanta acordata. Job sau hobby, pasiune sau meserie, tot ceea ce facem si ne place ne influenteaza si ne ofera un spectru personalizat pentru a ne uita la lume. Atunci cand jobul tau este sa stai pe facebook, sa creezi continut si sa interactionezi cu comunitati, ajungi sa vezi si propria pagina ca pe o imagine importanta, chiar daca nu lucrai constient la brandingul tau personal. Si te intrebi: Este relevant ce scriu pe retelele sociale? Ce cred despre mine cei care ma urmaresc pe facebook dar cu care nu ma [Citeste mai departe]
Tweet
Ma tot gandesc de doua zile cum sa spun asta. M-am gandit la fabule, povestioare, exemple reale, articole bine argumentate… Cu toate variantele astea am aceeasi problema, mi se pare ca o cam dau dupa cires si fix asta este problema in .ro acum, toti cautam ciresi si parca nu-s destui. Asadar, here it is: Mare parte dintre clienti habar n-au cu ce se mananca social media. Si nu e neaparat problema lor, fiindca ei nu au un business de social media, ei fac alte chestii si probabil ca le fac binisor, de vreme ce au bugete de social media. Partea buna e ca unii dintre ei chiar vor sa inteleaga. Partea proasta e ca nimeni nu prea vrea sa [Citeste mai departe]
Tweet
Despre Noi
Facebook pentru Companii
Categorii
- Anunturi (11)
- Blogging (11)
- Campanii (18)
- Case Study (3)
- Creativitate (32)
- Evenimente (18)
- Facebook (2)
- Interviuri (17)
- Marketing (1)
- Povesti de branduri (25)
- Publicitate pe bloguri (5)
- Recenzii (8)
- Social Media (31)
- Social Media – the Psychological Approach (12)
- Spada facts (3)
- Spada in presa (2)
- Spada reader (7)
- Stiri (27)
- Uncategorized (3)
- Working @Spada (47)
Arhiva
- May 2012 (5)
- April 2012 (13)
- March 2012 (12)
- February 2012 (16)
- January 2012 (19)
- December 2011 (15)
- November 2011 (18)
- October 2011 (22)
- September 2011 (19)
- August 2011 (20)
- July 2011 (20)
- June 2011 (21)
- May 2011 (19)
- April 2011 (18)
- March 2011 (8)
- February 2011 (8)