Imi plac certitudinile si pragmatismul, desi am inceput sa inteleg, de cativa ani incoace, ca incepem sa existam cu adevarat ca oameni abia cand ajungem sa ne permitem sa renuntam la ele si sa fim in continuare okay cu noi.
Ca oameni, zic, fiindca business-ul nu e tot timpul uman iar advertisingul e o industrie tare bolnava din punctul asta de vedere. E discutabil cat din vina apartine clientilor si cat tine de owner-ii de agentii sau de sistemele pe care le-au construit. Cert e ca nu-i bine. Si nu e o certitudine doar pentru mine, sunt convins, ci pentru toti oamenii din agentii care citesc articolul si care nu vor avea curajul sa comenteze sau sa dea un like.
Oricat am incerca sa ne convingem ca e okay sa lucrezi pana la 11 noaptea, nu-i. Nici sa ceri altora sa faca la fel nu-i. Nici canapelele la birou nu-s okay, nici mailurile trimise in timpul pe care ar trebui sa il petrecem cu familia nu-s. Fiindca munca nu-i viata, oricat de mult ne-ar placea ceea ce facem.
Manageri care au adormit de prea multe ori cu Excel-ul deschis va vor spune ca "tot timpul clientul are dreptate" si ca voi gresiti mereu, cand cinstit ar fi sa va spuna "n-are dreptate, dar ne aduce bani, asa ca inghitim". Doar ca spunand asta, si-ar invalida imaginea de oameni drepti, verticali si ar recunoaste fata de ei ca sunt condusi de valori sociale, nu de propriile valori. Cati oameni ar avea puterea sa recunoasca asta?
Sa nu-i judecati pentru asta! Nu stiti cum e sa fii acolo, puteti doar intui. Insa faptul ca e greu nu face ca deciziile lor sa fie mai umane. Nici faptul ca nu ei controleaza sistemul nu rezolva in totalitate problema. Da, faptul ca decizia vine de sus o face mai usor de pasat mai departe, insa candoarea cu care unii aleg sa nu si-o asume e demna de o cauza mai buna.
Poate ca-s prea tanar, poate ca peste 3 sau 5 ani voi vedea altfel lucrurile. Sper sa nu. Insa deocamdata simt foarte puternic beneficiile de a manageria o agentie independenta, in care nu se sta la birou pana la 11 noaptea, se mizeaza pe calitate umana si se tolereaza ceva mai greu compromisurile. La Spada simt ca fac un pariu cu mine. Iar acum, public, si cu voi.
Pariez pe a face lucrurile astfel incat sa ma mai pot uita in oglinda dimineata. Chiar daca asta inseamna sa le spunem unor clienti ca nu au dreptate, chiar daca asta inseamna ca vom ajunge unde vrem cu 6 luni mai tarziu decat am putea-o face. Fac asta crezand cu convingere in doua lucruri: ca si in business calitatea umana primeaza si ca adevarata provocare e sa ajungi sa fii cel mai bun pastrandu-te om.
Despre orice alta abordare va spun, cu aroganta de rigoare, ca pentru noi ar fi prea usor.
Tweet
Despre Noi
Facebook pentru Companii
Categorii
- Anunturi (11)
- Blogging (11)
- Campanii (18)
- Case Study (3)
- Creativitate (32)
- Evenimente (18)
- Facebook (2)
- Interviuri (17)
- Marketing (1)
- Povesti de branduri (25)
- Publicitate pe bloguri (5)
- Recenzii (8)
- Social Media (31)
- Social Media – the Psychological Approach (12)
- Spada facts (3)
- Spada in presa (2)
- Spada reader (7)
- Stiri (27)
- Uncategorized (3)
- Working @Spada (47)
Arhiva
- May 2012 (5)
- April 2012 (13)
- March 2012 (12)
- February 2012 (16)
- January 2012 (19)
- December 2011 (15)
- November 2011 (18)
- October 2011 (22)
- September 2011 (19)
- August 2011 (20)
- July 2011 (20)
- June 2011 (21)
- May 2011 (19)
- April 2011 (18)
- March 2011 (8)
- February 2011 (8)
October 3rd, 2011 - 14:29
Zicerile astea nu fac decat sa descrie normalul asa cum ar trebui sa fie. Sunt de acord cu ele.
October 3rd, 2011 - 15:30
Perfect de acord, si de remarcat cand o astfel de abordare vine din partea unuia care raspunde de altii si isi asuma aceasta raspundere.
Problema descrisa apare de multe ori datorita unor alegeri gresite neasumate de oameni pusi in pozitii carora le lipseste cu desavarsire calitatea de lider.
Eu personal refuz orele suplimentare, din pacate toti ceilalti colegi o accepta si nu indraznesc sa se planga, in conditiile in care nici macar nu e nevoie de acele ore suplimentare daca s-ar schimba un pic politica de comunicare – de la “lider” pornind in ambele directii , atat catre echipa cat si catre client.
October 3rd, 2011 - 15:39
Ela, multumesc pentru comentariu. Si mie mi se pare fix la fel. :)
October 3rd, 2011 - 19:33
Perfect adevarat… munca nu e viata… felicitari pentru claritate si succes sa iti iasa lucrurile asa cum vrei!
October 4th, 2011 - 08:45
Multumesc, Andreea. Si tie la fel!
October 4th, 2011 - 20:22
Calitatea umana conteaza intotdeauna.
October 21st, 2011 - 19:02
Nu cred ca ultima fraza are vreo doza de aroganta. Este doar rezultatul muncii voastre , care plaseaza calitatea si respectul fata de o promisiune pe primul loc si mai ales in detrimentul unei munci facute pe genunchi doar pentru a da impresia ca s-a facut ceva si a lua bani pentru nimic . Reputatia nu se construieste intr-o zi -doua. Lucrurile nu se ontin fara munca. Daca faci compromisuri si iti calci in picioare propriile conceptii despre viata , propriile pareri si accepti orice rahaturi doar pentru a vinde nu dovedesti decat ca esti sclavul banului si mult prea imatur pentru a-ti trai viata. Te apreciez , te respect si te felicit pentru ceea ce faci. Nici nu sti cat mi-ai influentat viata , nu neaparat prin vorbe , cat prin puterea exemplului. E nevoie de mai multi oameni ca tine si intr-o zi voi fi mai bun ca tine :)
October 24th, 2011 - 09:21
Mircea, iti multumesc mult si ma bucur foarte tare. :)
Ma ajuta feedback-ul de genul asta, e unul dintre lucrurile care imi confirma ca merita efortul.
“See you at the top.” :)
October 28th, 2011 - 17:11
Andrei, si eu vad lucrurile la fel…din pacate in mediul in care lucrez eu acum lucrurile nu se intampla asa si nici nu inteleg macar directia lor…de multe ori mi se pare haos, oameni care stau peste program, oameni care isi asuma responsabilitatea altora, oameni care nu isi asuma responsabilitatea lor…incerc sa le spun dar am impresia ca mai mult gresesc facand asta, oamenii ridica din umeri si se intorc la biroul lor mohorati ca sa o ia de la inceput…am propus o “revolutie”, “ne putem unii”, “daca suntem mai multe voci vom fi ascultati”…sunt privita ciudat, mi se da dreptate dar…la final sunt doar un instigator si cateodata simt ca poate doar asta sunt…simt ca nu ma potrivesc…
October 31st, 2011 - 10:04
Da, Corina, din pacate despre asta e vorba, e o problema care, fundamental, tine de asumare.